Context


Sistemele de transport de persoane convenţionale oferă o gamă largă de modalităţi de tranzit în zonele urbane. Rutele de autobuz şi troleibuz sunt aliniate de obicei în zone cu cerinţă de tranzit mediu, în timp ce în zonele cu densitate urbană ridicată, unde nevoia de tranzit este mare există mijloace de transport rapide, terestre sau subterane (tren urban sau metrou).

Totuşi, este posibil în unele cazuri ca utilizarea acestor tehnologii în mediile urbane să nu fie fezabilă din cauza unor factori care nu sunt neapărat dependenţi de cerinţa numărului de pasageri. În multe contexte urbane există bariere geografice şi topografice cum ar fi munţii, văile sau cursurile de apă, care implică foarte mari consumuri de resurse pentru a crea infrastructura necesară depăşirii acestor bariere. Acest fapt implică renunţarea la realizarea transportului public prin mijloace convenţionale (tuneluri, viaducte sau poduri) în acele zone. În aceste cazuri, investitorii işi pot îndrepta atenţia către metode neconvenţionale de transport pentru a satisface nevoile de tranzit de persoane.

Există un număr de tehnologii de tranzit şi mijloace de transport neconvenţionale care sunt special proiectate pentru a face faţă condiţiilor specifice amintite mai sus, şi care şi-au demonstrat aplicabilitatea în multe locuri din jurul lumii1. Una din aceste tehnologii, care este din ce în ce mai des folosită în zone în care există constrângeri de ordin topografic sau urbanistic, este transportul aerian pe cablu. Termenul de Transport Aerian pe Cablu (TAC) este folosit în această lucrare cu scopul de a descrie orice formă de transport aerian care utilizează unul sau mai multe cabluri sau sisteme de cabluri, care este implementat în zonele urbane sau turistice, în vederea transportului public de persoane.

Această lucrare începe cu o vedere de ansamblu a TAC, originile sale, componentele instalaţiei şi caracteristicile sistemului. Privirea de ansamblu este bazată pe informaţii culese din literatura de specialitate care este destul de limitată, cât şi din alte surse cum ar fi antreprenori TAC şi soluţii deja implementate în lume. Având în vedere cele de mai sus, lucrarea încearcă să prezinte o analiză cât mai detaliată a tehnologiilor folosite în transportul aerian pe cablu (TAC). Caracteristicile tehnologice, de sistem şi de funcţionare ale acestei tehnologii sunt apoi comparate cu cele ale modelelor de tranzit convenţionale.

Este prezentată apoi o listă cu câteva din sistemele de transport aerian pe cablu existente în lume, printre care aplicaţii din Portland (SUA), Insula Roosevelt (SUA), Medellin (Columbia), Caracas (Venezuela), Honk Kong (China) şi Constantine (Algeria).

Ultimul capitol al acestei lucrări prezintă o evaluare a tehnologiilor actuale de transport pe cablu, beneficiile şi limitările lor, cât şi progresele necesare pentru ca TAC să devină un mod de tranzit pe deplin recunoscut ca făcând parte din familia de mijloace uzuale de transport în comun.


  1. Vuchic, V. Urban Transit Systems and Technology, John Wiley and Sons, Hoboken, New Jersey, 2007 



Transportul aerian pe cablu - în mediul urban | Teodor Ioan Mârza